Saptamana aceasta am avut ocazia de a revizita orasul
Herculane. Cu traista in spate am traversat orasul la pas. Parea o excursie
placuta, intr-un orasel cu aer istoric. Realitatea, insa, m-a lovit brusc.
Totul este o ruina.
Ne-am oprit in centru, intr-un foisor, pentru un scurt popas
si o gura bine-meritata de apa rece. In jur era un adevarat santier. La toate
colturile erau muncitori care lucrau “pe rand”, doar de ochii lumii. Restul se
relaxau in utilaje si pe unde apucau. De, spiritul romanesc.
Mi-am adus aminte ca am mai fost aici si in urma cu 14 ani.
Eram un copil pe atunci, dar aveam o impresie mult mai buna asupra localitatii.
Unii ar spune “bine ca se ocupau de el, macar”. Nu este chiar asa. Pe langa
faptul ca se schimbau borduri (tipic), se lucra intens si la unele cladiri, dar
nu in sensul bun. Langa cladirile vechi, cu un aer istoric impresionant si o
incarcatura emotionanta deosebita, apar incet si cladiri noi, cu arhitectura care
mai de care mai kitschoase.
Buticurile si terasele din zona sunt pe cat de rare, pe atat
de scumpe si goale.
Legendarele bai de sulf sunt acum in paragina si in mizerie, sub ziduri ce stau sa se prabusasca la cea mai mica atingere.
Langa statuia zeului Hercule batea vantul. Doar cate o masina
mai anima situatia, facand constructiile uitate de timp sa se cutremure la
fiecare pas. Langa fiecare apare, desigur, placuta deja clasica “Atentie, cade
tencuiala!”.
Hotelul Roman, de la iesirea din statiune, este mai mult un
hotel-fantoma. Pe aici se perinda cativa pensionari si turisti aflati in zona
ce isi lasa masinile la umbra, cat viziteaza oraselul.
In concluzie, parerea mea sincera de vizitator, nu ar
recomanda vizitarea acestui loc, cel putin nu in aceasta perioada plina de
muncitori, praf si dezinteres, toate amestecate cu o caldura sufocanta,
specifica zonei de Sud-Vest a tarii. sursa foto: arhiva personala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu