Dragostea este cea mai simpla forma de cunoastere.
Fara iubire nu poti deveni om, este ceva care defineste rasa umana si ne pune o
eticheta. Suntem romantici, sensibili sau traim amorul asa cum ne este dat,
simplu si fara nimic original. In orice forma ar fi si indiferent cum vedem
acest fenomen, este ceva ce fiecare simte macar o data in viata.
De cele mai multe ori ne imbatam cu mireasma unui
viitor de poveste, cu promisiuni si cuvinte aruncate la intamplare, la bucurie,
promisiuni care nu se vor materialize niciodata. Incercam sa ne agatam de orice
silaba rostita de cel de langa noi, sa fim perfecti pentru cei ce ne
inconjoara. Rar ne gandim cum suntem noi de fapt, dar dragostea ne schimba
indiferent de tipologie. Uneori in bine, uneori in rau.
Ca orice val din viata, iubirea ne face sa ne simtim
alti oameni si sa uitam de noi. Pentru moment, tot ce conteaza e cel pe care
vrei sa il vezi cu zambetul pe buze. Te dai peste cap cu surprizele, ii
organizezi cine romantic, il rasfeti dupa o zi grea avuta la birou. In final,
ceea ce conteaza cu adevarat este intentia, gestul acela mic facut din
dragoste.
Iubirea
defineste rasa umana, iar atunci cand vine de la o persoana pentru care ai face
orice pe lume, dragostea este viata.
Nu imi amintesc perfect primii fluturi pe care i-am
avut in stomac, primul sarut este inca in ceata, dar imi amintesc perfect
momentul in care am intalnit omul potrivit.
Venim pe lume singuri si plecam singuri, iar cei pe
care ii intalnim pe Pamant sunt numai companie. O companie care ne devine
indispensabila. Devenim dependenti de niste straini, ne legam de ei pentru o
viata si intemeiem familii. La final, oare, ce conteaza cel mai mult? Ce ai
adunat? Cati copii ai avut? Ce avere ai lasat in urma? Nu. Conteaza sa te simti
implinit si fericit. Conteaza sa traiesti fiecare moment din viata, sa faci
ceea ce iti place, sa urmezi cai pe care ti le impui singur, fara sa asculti de
cei din jur. Conteaza sa lucrezi cu drag, sa mergi pe strada zambind, iar lumea
sa isi aduca aminte de “vecinul cel bun si amabil”, nu de “vecinul ursuz si
cicalitor”. Nimeni nu va veni la inmormantare spunand ca ai avut o plasma
geniala in living sau un telefon de ultima generatie. In ultimele moment isi
vor aminti cat bine sau rau ai facut in viata.
Cele mai frumoase momente sunt cele
traite cu sufletul. Sunt acele amintiri dragute, acele gesture mici, venite din
suflet, satisfactia pe care o ai dupa o mare realizare, bucuria pe care o simti
atunci cand prietenii te cunosc atat de bine si iti fac surprize de ziua ta.
Noptile petrecute pe scara blocului, cu tutun si alcool, iesirile de week-end
in afara orasului, excursiile planuite la 3 dimineata. Toate aceastea te
implinesc si poti spune ca ai avut o viata buna, palpitanta, ca ai avut oameni
care au tinut la tine, care ti-au acordat atentia necesara.
Cat de fericit poti fi cand vii seara de la munca,
deschizi usa, iar in capatul bucatariei sta sufletul tau pereche, cu cina
pregatita, iar copiii sar de gatul tau, nerabdatori sa iti povesteasca toate
nazbatiile lor.
Dragostea se masoara in fericire pe
inimi la patrat. Este unitatea internationala de masurare a iubirii. Cei care
reusesc sa umple macar o particica din tine cu acest ingredient, sunt de
pastrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu