Jurnal al vietii omenesti

Regret atatea lucruri pe care le-am facut. Este normal. Ca oameni, suntem meniti sa ne intalnim semenii, sa ne indragostim sau sa ii consideram simpli amici.
Este o parte a acestei povesti pe care incerc sa o uit. Nu neaparat pentru ca cei in care mi-am pus baza m-au lasat balta, ci pentru ca am incercat sa ii ajut pe toti asa cum am putut.
Cand vrei sa ajuti, esti luat de prost. Asculti cu atentie fiecare poveste si incerci sa le oferi un sfat. Dupa ce si-au vazut scopul atins, dupa ce si-au indeplinit misiunea, pleaca. Te lasa nu numai cu un gol adanc, dar si cu multe istorisiri din vietile lor, in care sunt relatate multe greseli. Cel putin poti invata din erorile altora.
Oamenii si-au lasat amprenta asupra mea, m-au folosit ca pe un aparat de impartasit fapte. Astfel, dupa atata timp, am devenit un jurnal de amintiri. Niciuna nu este a mea, dar experientele celorlalti m-au invatat sa nu fac aceleasi greseli.
Sunt un jurnal al vietii omenesti.
Deschide-ma la orice pagina.
Iti pot spune orice.