Oare mai exist?!

Era un timp in care nu puteam trai unul fara altul. Iti mai amintesti?
Spunem la fel acum, dar inimile noastre nu o mai simt. A trecut aproape un an, dar lipsa ta nu imi mai provoaca suferinta, ci liniste.
Inca te iubesc, dar am invatat sa traiesc si fara tine. In viata ta, eu am ajuns pe ultimul loc. Banii, cariera, masina, casa, toate au capatat superioritate inaintea mea si ma simt un nimeni. Un nimeni care inca te iubeste neconditionat.
Oare tu ce simti pentru mine? E tarziu, m-ai pupat si te-ai intors cu spatele. Te-ai cufundat intr-un somn adanc dupa o zi plina. Speram sa povestim si sa analizam tot ce nu a fost bine azi. Tot ce am primit in schimb a fost liniste.
Uneori ma intreb daca ma mai iubesti. Oare sunt suficient de buna pentru omul care ai ajuns?!
Imi spui ca totul va fi bine, ca vom imbatrani impreuna, dar chiar ne dorim asta?!
Nu stiu ce sa mai cred, in viata ta, simt ca am devenit o roata de rezerva. Nu vreau sa simt asta, dar asa se intampla. Oricat te-as iubi, vreau sa cred ca amandoi simtim iubire, nu ura. Vreau sa simt ca sunt importanta pentru tine, ca promisiunile facute cu luni inainte nu au fost doar vorbe in vant, iar banii nu ti-au intunecat privirea.
Vreau sa fiu importanta pentru tine.
Simt ca nu am fost niciodata...